Istoric – Colegiul Tehnologic Spiru Haret Piatra Neamț

Istoricul Liceului „Spiru Haret”

La 21 septembrie 1915 a luat ființă Școala Comercială Elementară de Băieți din Piatra Neamț. A fost rodul inițiativei și colaborării unui grup de profesori de la Liceul „Petru Rareș” – astăzi Colegiul Național „Petru Rareș” și Școala Normală de Băieți din Piatra Neamț.

În fruntea acestora s-a aflat profesorul N. Stoenescu, primarul urbei – d-l D. Hogea și avocatul N. Ioaniu, prefectul din acele vremuri.

Documentul de căpătâi al noii școli îl constituie Procesul – verbal încheiat la 31 august 1915, în localul Primăriei Piatra Neamț, de un grup de intelectuali și semnat de domnii: D. Hogea, N. Stoenescu, Leon Pșepelinschi, I. G. Vasilco, P. Popovici, D. Focșa, I. Filip, Ilie Săvescu, Alexandru Gheorghiu, I. Ioaniu și M. Stamatin, fost director al liceului.

Redăm conținutul acestui document:

Proces verbal

„Subsemnații întrunindu-ne azi 31 August 1915 în localul Primăriei și luând în discuție diferitele nevoi școlare din localitate am constatat următoarele:

Atât la liceu cât și la școala normală sunt cereri cu mult mai numeroase decât locurile disponibile pentru admitere; la liceu fiind peste 110 cereri pentru maximum 50 locuri, la normală sunt 170 cereri tot pentru 50 de locuri; această afluență școlară se observă de mai mulți ani dea rândul.
Orașul Piatra prezintă o mare mișcare comercială și chiar întreaga vale a Bistriței are mare însemnătate industrială și comercială.
Satisfacerea acestor nevoi școlare cum și desvoltarea mai sistematică a mișcării economice necesită existența unei noi scoale secundare, care ar îndruma tinerile generații în această direcție; se impune deci existența unei școale comerciale inferioare.
Necesitatea unei asemenea școli se resimte și din faptul că o asemenea școală n’are niciunul din județele vecine cu jud. Neamț.
Cheltuielile strict necesare pentru existența unei școale comerciale inferioare s’ar ridica pentru primul an la circa 6500 lei”

Motivația înființării acestei școli este temeinic argumentată și, ca atare, orice comentariu este neavenit (n.n.). Patriotismul local și o ținută morală demnă de urmat rezultă din asumarea necesității înființării acestei școli pentru care (n.n.) „nu se cer sacrificii mari, luând în considerare satisfacerea nevoilor școlare pentru desvoltarea culturală, folosul adus desvoltării economice, modesta pretențiune a corpului didactic secundar pentru serviciile aduse școalei, pentru predarea lecțiunilor, cum și posibilitatea acoperirii cheltuielilor indispensabile existenței școalei.

Apelăm cu toată căldura sufletească către Onor Administrație comunală și județeană spre a lua sub auspiciile lor înființarea și întreținerea unei școale comerciale inferioare atât de necesară în Orașul Piatra”.

În baza acestui proces–verbal, Prefectul județului d-l N. Ioaniu, s-a prezentat Ministrului Instrucției – I. G. Duca, cu Raportul nr. 5191 din 7 septembrie 1915 (Anexa 1). Raportul conținea, pe lângă argumentele privind necesitatea înființării școlii, necesarul de cadre didactice și nominalizarea acestora, necesarul de cheltuieli precum și „recomandarea” ca profesorul Nicolae Stoenescu să fie numit director al școlii. Raportul a fost înregistrat la Registratura Generală a Ministerului Instrucțiunii Publice cu nr.82690 din 12 septembrie 1915, iar prin Telegrama cu același număr din 15 septembrie 1915, Prefectul Județului Neamț este informat că s-a aprobat înființarea școlii și corpul profesoral propus, precum și mențiunea „Vă rugăm a lua Dispoziție ca cursurile să înceapă imediat”

Prin adresa No 5512 din septembrie 1915 Prefectura comunică școlii, care deja începuse să funcționeze înainte de aprobarea Ministerului, următoarele:

„Domnule Director,

Domnul Ministru al Instrucțiunii Publice ne telegrafiază următoarele: Sunt fericit că Școala Comercială din Piatra s`a înființat sub Ministeriatul meu și sper că va răspunde pe deplin așteptărilor unui oraș care ia din ce în ce o mai mare desvoltare industrială și comercială”

(ss). DUCA – Buc.23 sept, 1915

În același timp cu înființarea școlii, Prefectura a vărsat Ministerului Instrucțiunii Publice suma de 6.500 lei subvenție pentru plata profesorilor, iar Primăria a oferit localul din Piața Mihail Kogălniceanu, care era pe locul unde s-a ridicat Teatrul, cât și mobilier.

În primul an școala a funcționat cu un număr de 75 elevi, având următorul corp didactic, propus de Prefectură și aprobat de Minister:

Stoenescu la Istorie și Geografie – director
G. Vasilco și P. Popovici la Română și Corespondență Comercială
Focșa la Aritmetică
Andreescu la Mărfuri
Ciucă la Caligrafie
Săvescu la Contabilitate

În anul 1916 – 1917, în localul școlii a fost instalat un spital militar, iar elevii au dat examene în particular.

În anul 1917 şcoala a funcţionat în localul tipografiei profesorului C. Gheorghiu urmând ca în perioada 1918 – 1922 să-și desfășoare activitatea în localul din Piaţa Kogălniceanu. În acest interval școala a fost susținută de Prefectură și Primărie (local, mobilier, ajutoare în bani).

În anul școlar 1922 – 1923 școala a funcționat în localul Școlii Primare Nr. 3 din Cartierul Mărăței. În următorii trei ani școlari, 1923 – 1924, 1924 – 1925 și 1925 – 1926 până în luna ianuarie 1926 activitățile instructive s-au desfășurat în localul Școlii Israelito – Română din Str. Ștefan cel Mare. Începutul anului 1926 înseamnă mutarea școlii în noul local din Str. Petru Rareș, respectiv sediul actual.

Pentru respectivul local, fostul primar al orașului Oscar State a donat în anul 1921 un teren în suprafață de 1842 m.p. Donația era făcută cu o condiție, respectiv ca în 5 ani să se ridice localul, altfel aceasta se anula.

În anul 1923 s-a constituit un comitet de construcție pentru a strânge fondurile necesare. Sarcina este finalizată de către Comitetul școlar, care până în vara anului 1924 strânsese cca. 100.000 lei. În luna august, același an, s-a început construcția localului (după planul inginerului A. Constantinescu și în antrepriza d-lui Carol Zane). Valoarea localului era apreciată la cca. 1.500.000 lei.

Cu ajutorul Camerei de Comerț din Bacău (din al cărei comitet făcea parte și C. Dimitriu, membru și în Comitetul școlar), în termen de 3 luni (până în octombrie 1924) s-a ridicat parterul clădirii. Ajutorul financiar a fost de 500.000 lei. Urmare insistențelor d-lui C. Dimitriu, în anul 1925 s-au mai obținut încă 500.000 lei pentru clădire și 100.000 lei pentru mobilier. Ministrul Instrucțiunii, d-l dr. Angelescu, acordă școlii 300.000, în timp ce Comitetul școlar a adunat în anii școlari 1923 – 1924 și 1924 – 1925 cca. 300.000 lei din taxele elevilor și cca. 80.000 lei de la diferiți donatori (bănci, fabrici, instituții publice), director fiind I. G. Vasilco.

Din ianuarie 1926, școala a funcționat în bune condițiuni, având local propriu, nou, compus din 4 săli de clasă și 2 cancelarii (Anexa 3).

Școala a funcționat cu un număr suficient de elevi încă de la înființare, iar în perioada 1923 – 1927 având clasa I și a II-a paralelă (seria B).

Un număr de 650 absolvenți au urmat cursurile Școlii Comerciale Elementare de Băieți din Piatra Neamț în perioada 1915 – 1935, mare parte funcționând în domeniul comerțului sau în diferite întreprinderi comerciale și industriale, iar alții și-au completat studiile fie la cursul seral, fie la Școala Comercială Superioară și apoi la Universitate, contribuind direct la progresul comerțului și industriei naționale.

În perioada anilor școlari 1917/1918 – 1925/1926 unitatea a funcționat și cu un curs seral, suprapus Școlii Elementare de Comerț, cu trei clase, dând 104 absolvenți, toate asigurând un nivel superior de pregătire, respectiv un regim de școală comercială superioară.

Începând cu anul școlar 1927 – 1928, în localul unității funcționează Școala Comercială Superioară.

În perioada 1915 – 1935 în școală au desfășurat activitate didactică profesorii: N. Stoenescu, I.G.Vasilco, P. Popovici, D. Focșa, I. Ciucă, Ilie Săvescu, I. Filip, M. Ionescu, Pr. V. Vasiliu, Gr. Capșa, I. Gheorghiu, V. Ghițescu, V. Niculescu, Gh. Mihăilescu, I. Nichita, D. Stăhiescu, Gh. Hanganu, V. Postolache, V. Andrei, V. Velea, Gh. Lelescu, I. Trautzel, M. Botez, A. Rotundu, Gh. Gheorghiu, Maria Pitaru, I. Turcanu, Șt. Berlic, Jana Groholschi, Valeria Strat, Carm. Niculescu, El. Borș, E. Capșa, El. Chelsoi, Aspasia Șelaru, Alex. Albu, Ermil Istrati, V. Andreescu, Victoria Cristodulo, Lucia Burdun, Apol. Usatenco.

În Comitetul școlar, alături de reprezentanții corpului profesoral, au activat și: G. Măcărescu – președintele comitetului între anii 1921 – 1925; C. Dimitriu – președinte în perioada 1925 – 1929; N. Stoenescu – președinte 1929 – 1935; I. Ciucă , Ilie Nistorescu – directorul B.N.R., Gh. Lalu, Gh. Grefiens, Iosef Davidovici, Aron Barid, Alter Baraf, D. Frai, S. Marcovici, Ilie Rogin, N. Maxim, I. Meliță, L. Goldsfarb, N. Lazaride, V. Niculescu, B.K.Enghelberg, M. Weinrauch, Gh. Moldovan, N. Abramovici, I. Popescu, I. Gheorghiu – directorul B.N.R., I. Weinrauch, I. Barzaghideanu, C. Almășanu, I. Natansohn, membri în comitet, care au colaborat cu directorii școlii pentru susținerea, înzestrarea și progresul ei.

De asemenea, amintim pe d-nii Leon Mrejeriu, Leon Pșepelinschi, Alex.Comaniță – fost prefect în 1924 – 1926, C. Pallade – fost primar al orașului, N. Guranda – directorul Băncii Petrodava și deputat, C. Croholschi – fost secretar al Prefecturii, I. Georgescu – directorul Băncii Industriale, A.B. Catz și S. Drimer – comerciant, președinte al Comunității Israelite, „pentru concursul ce au dat spre a se ridica localul școalei”[1]

Câteva aspecte ni se par cu totul deosebite în evoluția școli:

În baza inițiativei unui grup de profesori și în urma intervenției prefectului județului Neamț, d-l I. Ioaniu, Ministerul Instrucțiunii Publice aprobă înființarea Școlii Comerciale Elementare de Băieți din Piatra Neamț, cu obligația ca Prefectura județului să o subvenționeze cu un buget minimal, profesorii oferindu-se cu serviciile aproape gratis;
Școala a fost subvenționată din 21.09.1915 de către Prefectură și orașul Piatra Neamț până în anul 1922, când a fost trecută în bugetul statului;
Cursurile s-au deschis în anul școlar 1915 – 1916 cu cls. I, cu peste 70 de elevi, în fostul local din Piața Mihail Kogălniceanu, unde s-a ridicat noul teatru comunal, local donat de Primarul orașului, D. Hogea;
În perioada Primului Război Mondial școala a funcționat cu profesorii care nu au fost mobilizați, în localul Tipografiei profesorului Gh. Gheorghiu (1917), școala fiind în regim de spital militar. De asemenea, școala a funcționat și în alte localuri: Școala Primară din Cartierul Mărăței, Școala Comercială de Fete Israelito-Română „Michel și Rebeca Juster” din Str. Ștefan cel Mare. Din ianuarie 1926 cursurile se desfășoară în noul local din Str. Petru Rareș (sediul actual);
În perioada 1917 – 1926, pentru completarea cursurilor în școală a funcționat și un curs seral, cu trei clase, dând 104 absolvenți. iar începând cu anul școlar 1927 – 1928 în același local funcționează Școala Comercială Superioară;

[1] Anuarul Şcoalei Elementare de Comerţ din Piatra Neamţ pe anul şcolar 1921 – 1922, Imprimeria Jud. Neamţ, 1923, p.5

În Școala Elementară de Comerț se asigura pregătirea teoretică și practică necesară unui comerciant sau funcționar comercial. Pentru o bună reușită comercianții trebuia să aibă și o cultură intelectuală de bun nivel și să cunoască limbi moderne de largă circulație: limba franceză, limba germană, limba italiană sau engleză, motiv pentru care se înființează cu prima promoție de absolvenți ai Școlii Elementare de Comerț și un curs seral. La acest curs se primeau și absolvenți ai cursului inferior de liceu, în urma unui examen de diferență de corespondență comercială, comptabilitate, mărfuri și geografie economică. Cursurile se țineau între orele 8 și 10 seara în cinci zile pe săptămână. Toți elevii au făcut practică comercială în birouri sau în magazine. Cursul superior (seral) se realiza în trei clase de studiu (I, a II-a și a III-a), atât pentru elevii de stat, cât și pentru elevii particulari.

Durată studiu:
școala elementară – 3 ani
școală curs seral/ superioară – 3 ani

Cât despre viitorul școlii, în anul 1935 fostul director al unității (perioada 1922 – 1929), I. G. Vasilco spunea „Doresc ca această școală să dăinuiască pururi, chiar dacă sufletul ei va trece într-un liceu comercial, ce se proiectează în locul școalelor comerciale”.

În anul 1928, Școala Comercială Elementară Israelito – Română „Michel și Rebeca Juster”, după 14 ani de funcționare și-a încetat activitatea.

Din anul 1927, prin adăugarea și a cursului superior, școala ia denumirea de Școala Comercială Elementară și Superioară de Băieți Piatra Neamț[1] și aleg „ca patron al acestei școli, numele dominator a lui Spiru Haret”.

(continuarea pe coloana a doua)

(continuare)

În anul 1934 școala ia denumirea de Școala Comercială „Spiru Haret”, denumire sub care funcționează până în anul 1936 când devine Gimnaziul Comercial „Spiru Haret”, iar începând cu anul 1937 Liceul Comercial de Băieți „Spiru Haret”.

Transformarea în gimnaziu, apoi în liceu comercial s-a datorat faptului că în 1936, apare „Legea pentru organizarea învăţământului comercial secundar” având drept scop „să dea cunoştinţele teoretice şi practice necesare celor ce vor să devină comercianţi, precum şi personalului întrebuinţat în întreprinderile publice sau particulare cu caracter comercial, economic sau financiar”. Ca urmare a acestei legi, învăţământul economic se împărţea în 2 cicluri: ciclul inferior (gimnaziu comercial) cu durata de 4 ani şi ciclul superior(liceu comercial) cu durata de 4 ani. La terminarea gimnaziului comercial, elevii, care nu mai urmau liceul comercial obţineau certificate de absolvire (Anexa 7), după care făceau un an de practică comercială într-o întreprindere comercială sau publică cu caracter economic. La liceu, pe lângă materiile de cultură generală, se studia logica şi sociologia cu aplicaţii la comerţ, iar ca materii de specialitate regăsim corespondenţa comercială, monografii contabile la diferite întreprinderi de comerţ, bancă, industrie, agricultură, noţiuni de algebră financiară şi asigurări, studiul mărfurilor cu analize elementare în laborator, fizică, chimie şi ştiinţele naturale cu aplicaţie la industrie şi comerţ, istoria comerţului, noţiuni de finanţe publice şi private. Nu erau neglijate nici caligrafia, sau desenul cu aplicaţii la reclame şi afişe.

Potrivit deciziei Nr. .91.800 din 2 mai 1942 absolvenţii gimnaziului comercial care doreau să se înscrie în clasa a V-a a liceului vor susţine examen scris la ,,limba română, ştiinţe comerciale şi mărfuri” şi examen scris la „limba română, geografia României, ştiinţe comerciale, mărfuri, matematici şi terminologie germană”. Elevii proveniţi din gimnaziul teoretic se puteau înscrie în clasa a V-a a liceului comercial numai după ce absolveau examenul de absolvire a gimnaziului teoretic, în ordinea descrescătoare a mediilor pe locurile rămase neocupate de absolvenţii gimnaziului comercial.

Decizia Nr.92.892 din 4 mai 1942 a Direcţiei Învăţământului Profesional din cadrul Ministerului Culturii Naţionale şi a Cultelor, reglementa organizarea examenelor de absolvire şi a examenelor de admitere precum şi practica comercială a elevilor din şcolile comerciale (Anexa 8).

Practica comercială se făcea în magazine cel puţin 6 luni şi avea drept scop completarea cunoştinţelor elevului prin contactul cu viaţă reală a comerţului. Pentru admiterea în funcţiile publice era necesar bacalaureatul comercial (Anexa 9), ce consta în 4 probe scrise (ştiinţe comerciale, limba şi corespondenţa comercială română, mărfuri cu ştiinţele fizico-chimice şi corespondenţa comercială străină, la alegere pentru limbile franceză, germană, engleză, italiană) şi 8 probe orale (ştiinţe comerciale, limba şi corespondenţa comercială română, limba şi corespondenţa franceză, geografia economică şi istoria comerţului, matematică, ştiinţele juridice-economice, mărfuri cu ştiinţele fizico-chimice şi la alegere una din limbile franceză, germană, engleză, italiană).

În cadrul Şcolilor comerciale se utilizau doar manualele aprobate de Ministerul Instrucţiunii.

Instaurarea regimului comunist înscria o noua etapă în evoluţia învăţământului economic românesc: întregul sistem de organizare, programele şcolare, finalităţile studiilor cu caracter economic, chiar sistemul de notare a elevilor au fost intens ideologizate şi sovietizate. Denumirile tradiţionale ale vechilor şcoli economice au fost înlocuite cu o impersonală numerotare, iar învăţământul economic a suferit numeroase restructurări şi reorientări.

„Legea pentru reforma învăţământului” din 1948 transformă Şcolile economice în Şcoli tehnice de administraţie economică, pentru ca în anul 1949-1950 să fie preluate şi tutelate de Ministerul Finanţelor. Astfel în 1948 Liceul Comercial De Băieţi „Spiru Haret ” din Piatra Neamţ devine Şcoala Medie Tehnică Mixtă de Administraţie – Economică.

La 1 septembrie 1949, Consiliul de Miniştri, în conformitate cu Decretul nr. 175/1948, privind reforma învăţământului, a emis Hotărârea nr. 1010/1949 prin care s-a reglementat înfiinţarea şi funcţionarea Şcolilor medii tehnice, stabilindu-se în acelaşi timp categoriile acestor şcoli şi ministerele în competenţa cărora se află organizarea şi conducerea lor.

Potrivit aceleiaşi hotărâri, Ministerul Finanţelor a organizat şi condus 23 de şcoli medii tehnice financiare, dintre care 4 în Bucureşti .

Învăţământul mediu din judeţul Neamţ s-a organizat conform Deciziei nr. 378 din 19 aprilie 1949, astfel:

DECIZIE nr. 378 din 19 aprilie 1949 privind Tabloul categoriilor de școli din învățământul mediu, repartizate pe ministerele de resort (extras)
EMITENT: CONSILIUL DE MINISTRI
PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 21 din 22 aprilie 1949

Consiliul de Miniştri în şedinţa de la 19 aprilie 1949,
Luând în deliberare referatul domnului ministru al învăţământului public, înregistrat sub nr. 93.785 din 1949,
Având în vedere dispoziţiunile art. 34 din Decretul nr. 175, pentru reforma învăţământului din 3 august 1948,
Decide:
ART. 1
Învăţământul mediu se preda în categoriile de şcoli determinate mai jos şi repartizate ministerelor de resort, după cum urmează:
A. La Ministerul Comerţului şi Alimentaţiei

Școli tehnice de administraţie economică (pentru statistica).
Şcoli tehnice de administraţie economică (pentru industrie, comerţ şi finanţe).
Şcoli tehnice pentru morărit, panificație, uleiuri vegetale, fabricarea berii, a spirtului şi drojdiei şi a produselor lactate.

ART. 2
În anul şcolar 1948/949, funcţionează şcolile medii, stabilite pe localităţi în tabelul anexa, la prezenta decizie.
ART. 3
Domnul ministru al învăţământului este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a prezentei deciziuni.
Dr. Petru Groza, Vasile Luca, Lotar Radaceanu, Gh. Vasilichi, Emil Bodnaras, Bucur Schiopu, Dr. V. Marza, Eduard Mezincescu, Alex. Barladeanu, Prof. Ing. N. Profiri, Miron Constantinescu, A. Bunaciu
TABLOUL ŞCOLILOR MEDII PE LOCALITĂŢI

În judeţul Neamț
Piatra Neamț: Liceul de băieţi.
Piatra Neamț: Liceul de fete.

Piatra Neamț: Şcoala pedagogică de băieţi.
Piatra Neamț: Şcoala pedagogică de fete.
Piatra Neamț: Şcoala tehnica profesională pentru confecțiuni femeiești.
Piatra Neamț: Şcoala tehnică de administraţie economică, mixtă.
Rosnov: Şcoala tehnică de silvicultura.
Piatra Neamț: Şcoala tehnica pentru exploatarea şi industrializarea lemnului.
Buhuși: Şcoala tehnica textila.
Tg.Neamț: Şcoala tehnica profesională.

Şcoala Tehnică de Administraţie Economică Mixtă a funcţionat până în anul 1955. Disciplinele studiate în cei patru ani erau: Limba Rusă, Limba Română, Limba Franceză, Limba Germană, Economie politică, Contabilitate, Finanţe, Statistică, Matematică, Mărfuri, Educaţie fizică, Istorie, Geografie, Caligrafie, Ştiinţe Fizico – Chimice, Ştiinţe Naturale, Higiena şi acc. Muncă, Adm. Întreprinderii, Studiul Mărfurilor, Contabilitate şi Calculaţie, Stenodactilografie

Examenele de admitere şi absolvire erau reglementate şi organizate de Ministerul Comerţului şi Alimentaţiei, Direcţia Cadre, Serviciul Pregătirii Cadrelor (Anexa 10). Aceste reglementări prevedeau că lucrările scrise trebuiau „să rămână anonime până după notarea definitivă a lor”, iar pentru absolvenţii fostelor licee comerciale care nu au studiat limba rusă şi doreau sa se prezinte la examen, puteau susţine examen la limba străină pe care au studiat-o.

Şcolile medii tehnice financiare au intrat în lichidare, deoarece în urma analizei, din toamna anului 1954, a activităţii Şcolii medii tehnice financiare din ţară, Comitetul Central al P.M.R. a decis reorganizarea acestui tip de învăţământ. Astfel, la 28 ianuarie 1955, prin Hotărârea C.C al P.M.R. şi a Consiliului de Miniştri al R.P.R. nr. 91/1955 completată şi republicată cu nr. 1434/1956, cu privire la organizarea şcolilor profesionale de ucenici, a şcolilor tehnice de maiştri, a dispus între altele, ca în locul şcolilor medii tehnice, care şcolarizau pe bază de concurs de admitere desfăşurat anual, absolvenţi de şcoală generală cu 7 sau 8 clase, să ia fiinţă şcoli tehnice cu durată de 2-3 ani, care să şcolarizeze pentru calificare profesională absolvenţi de liceu teoretic, cu sau fără examen de bacalaureat. În urma acestei hotărâri, Şcoala Tehnică de Administraţie Economică Mixtă Piatra Neamț, începând cu 1954/1955 a funcţionat în lichidare, în anul 1956/1957 a funcţionat numai cu anul III şi IV de studiu, iar în anul 1957/1958 numai cu anul IV.

Din 1954, când şcolile au intrat în desfiinţare, şi până la dispariţia lor completă, s-au organizat cursuri serale şi fără frecvenţă. Învăţământul economic a funcţionat sub forma unor Şcoli de specializare postliceală cu durata de 2 ani, seral şi fără frecvenţă, numai pentru salariaţii ce deţineau funcţii de evidenţă economică, dar nu aveau studiile necesare.

Reconfigurarea învăţământului economic românesc se va face începând cu anul 1966, când iau fiinţă “liceele de specialitate” şi vor fi regândite profilurile şi programele şcolare, în conformitate cu nevoile liceelor de tip economic.

Din păcate, Şcoala Tehnică de Administraţie Economică Mixtă din Piatra Neamţ şi-a încetat activitatea, iar şcoala a devenit mai întâi Şcoala Elementară Mixtă Nr. 4, în perioada 1955 – 1959 având director pe d-na înv. Maria Matei pentru clasele de învăţământ primar şi pe d-na ed. Elena Bălănescu director pentru Grădiniţa Nr.4 care funcţiona în aceeaşi clădire.

Între anii 1959 – 1966 şcoala a devenit Şcoala Elementară Mixtă Nr.7 şi a avut director pe d-na înv. Sevasta Roşca.

Începând cu anul 1967 şcoala s-a transformat în Şcoala Generală de 8 ani Nr.12 avându-l director pe profesorul Constantin Podoleanu.

În perioada 1948-1955 a funcţionat în acelaşi sediu Şcoală Medie Tehnică de Lucrări Hidraulice devenită apoi Şcoală Medie Tehnică de Construcții Hidroenergetice (Anexele 11; 12) . Dovadă stau documentele de arhivă despre funcţionarea acestei şcoli, mărturiile absolvenţilor şi placa montată de aceștia pe faţada şcolii la întâlnire de 60 de ani de absolvire.

În anul în 1971 se construieşte corpul nou, o clădire cu două etaje care adăposteşte 16 săli de clasă, 3 laboratoare (biologie, chimie, fizică), cancelarie, două ateliere în care fetele se inițiau în tainele croitoriei, tricotajelor ş.a…, iar băieţii îşi însuşeau abilităţi din meseriile bărbăteşti, mecanică, tâmplărie ş.a…, în orele de lucru manual.

În anul 2000 şcoala revine la denumirea interbelică „Spiru Haret”, devenind Şcoala Generală „Spiru Haret”.

Din anul 2006, conform O.M nr.3556/10.04.2006, s-a revenit la statutul din perioada interbelică, respectiv Liceul Comercial „Spiru Haret”. În anul şcolar 2006-2007 prima generaţie de liceeni au păşit în liceul nostru. O clasă de profil Servicii, specializarea Tehnician în activităţi economice şi o clasă cu specializarea Tehnician în activităţi administrative. Acestora li s-a adăugat din anul 2007-2008 şi o clasă de profil uman, Ştiinţe sociale. Ulterior au fost acreditate și clase de Comerț și Turism.

În anul şcolar 2012 – 2013 s-a inaugurat un nou corp de clădire adăugat celorlalte două, titulatura şcolii devenind Liceul Tehnologic „Spiru Haret” Piatra Neamț.

Astăzi unitatea școlară dispune de 25 de săli de clasă, 3 laboratoare (biologie, chimie, fizică), 2 laboratoare de informatică, 2 săli de sport, cabinet medical, 2 cabinete de consiliere psihopedagogică, sală de festivități, bibliotecă cu sală de lectură.

Având în vedere vechimea unității școlare (peste un veac de existență și funcționare), cât și contribuția cu totul deosebită la dezvoltarea învățământului de specialitate și general obligatoriu, în baza demersurilor făcute la administrația locală, ISJ Neamț și la MENCȘ, în data de 7 martie 2016 ministrul de resort a semnat ordinul de acordare a titlului de COLEGIU unității școlare.

Mulțumim tuturor factorilor mai sus amintiți pentru deschidere și promptitudinea de care au dat dovadă pentru acordarea noului statut școlii noastre!